undeva intre...

e greu de gasit ceva in mine ... si totusi, daca as gasi, tot mi-ar fi greu sa scriu ... se intampla o data pe luna, parca e menstruatia. o data pe luna ma apuca scrisul, doar ca spre deosebire de menstruatie, inspiratia nu da semne.. as vrea sa stiu cand e momentul culminant al lunii, sa ma apuc de scris. am tot avut tentative, am tot vrut sa scriu, sa-mi eliberez sufletul.. dar nu gasesc nimic. nimic interesant nu mi se intampla, doar ca am momente cand imi bate inima mai tare... datorita unui factor exterior.. :) o sa te numesc factor, chiar daca nu-ti place. si cand imi bate inima, ma simt nu neaparat bine, cat diferit. mi-e dor rau de ACASA. acasa nu s-a transformat inca in camera asta mica si inghesuita in care stau. ma sufoc uneori, dar usa e tot timpul deschisa, asa ca as putea scapa oricand, doar ca nu pot. mi-e rau dor de ACASA. acasa la mine e bine, e cald, e apa, e mama, tata, frate-miu, e netul prin cablu care, de fiecare data cand ajung la el, ma face sa zambesc pentru ca el nu-mi spune niciodata "unable to connect to the wlstud wireless network". acasa la mine e soare mereu, acasa la mine sunt eu.. eul care s-a pierdut odata cu venirea in iasi. de fiecare data cand sunt ACASA, nu vreau sa ma mai intorc in iasi. iasiul nu mi se mai pare atat de minunat si de fascinant cum mi se pare inainte sa ajung aici. nu ca as fi dezamagita, dar probabil credeam ca oamenii sunt diferiti. ei, nu sunt. unii sunt chiar mai rai, mai urati si mai nepotriviti locului decat ACASA. mi-e dor, totusi, de nepotrivitii, neadaptatii de ACASA, macar ei au hazul lor. aici, in iasi, nimic nu mai are haz, nici macar posturile, nici macar blogul, probabil o sa-l sterg...