am fost la mare. in sfarsit. a durat atat de putin. regret, pentru ca puteam face multe chestii pe care nu le-am facut, puteam face multe, dar m-am multumit doar cu marea.
odata cu ea, a venit si despartirea, se pare ca 3 ani e termenul limita pentru multe cupluri. acum nu ma mai simt eliberata, dar gandul ca marea e inca acolo pentru mine, chiar daca el nu e, ma linisteste.
cate zile au fost, au fost prea putine. cat soare a fost, a fost prea putin. cata mare...iubesc marea. de ce nu pot sa-l iubesc si pe el din nou? revine sentimentul ala urat de care nu scapi decat dupa vreo cateva zile bune, goliciunea aia care se instaleaza-n suflet si reuseste sa-ti patrunda-n toate coltisoarele. mi-e dor de marea mea.
am aflat ca marea-i marginita si ca odata cu ea, ne-am sfarsit si noi...dar ma linisteste gandul ca podul de la cernavoda o sa fie mereu acolo.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
limita? dap! unii se limiteaza. nu sunt in stare de mai mult. li se face frica sau li se pare banal.
capu`nainte... mereu vom gasi drumul spre mare >:D<
"e pare ca 3 ani e termenul limita pentru multe cupluri" bine zis se pare. Te asigur ca poate dura si mai mult. Crede-ma pe cuvant :). Oricum, mai mult noroc pe viitor!
Trimiteţi un comentariu